În orice relaţie de prietenie dintre femei există momentele în care „ne batem” în prieteni. Fiecare povesteşte ce face sau ce nu face iubitul, urmând apoi o evaluare din gesturi, zâmbete şi sunete neînţelese de neiniţiaţi care stabilesc câştigatoarea, în rău sau în bine. Dintre toate atuurile posibile, există unul care câştigă de fiecare dată, aducând priviri admirative şi dorinţe să se schimbe şi al lor. Nu, nu e vorba de numărul de flori aduse pe an, nu e vorba de faptul că el e iubitor, atent, mereu gata să ne susţină. Vă vine să credeţi sau nu, este vorba de cum se comportă partenerul la cumpărături!

Da, indiferent dacă nouă ne place sau nu să mergem la cumpărături, este musai ca iubitul să fie capabil să meargă cu noi, fără proteste, fără mutra plictisită pe care tind bărbaţii să o afişeze când sunt târâţi din magazin în magazin. Concluzia este că trebuie să aibă chef de cumpărături şi să ne însoţească de bună voie şi din dorinţa pură de a se uita printre umeraşe si rafturi doldora de haine şi încălţăminte.

Făcând rapid calculul tuturor cunoştinţelor mele, ştiu că sunt rarisime astfel de exemplare masculine. De aceea sunt şi atât de apreciate. Aşa că dacă ai norocul să poţi povesti emoţionată şi entuziasmată cum faceţi voi doi sesiuni de cumpărături fără mofturi şi comentarii răutăcioase, cum de multe ori chiar e el mai abil în a-ţi găsi lucruri nemaivăzute, e clar că veţi câştiga amândoi admiraţia prietenelor.

Dacă mai adaugi şi faptul că nu-ţi spune automat că totul îţi stă bine chiar şi atunci când arăţi de parcă ai fugit de la circ, e şi mai reuşit momentul. De ce? Ideea e simplă! Ne place să ne simţim frumoase şi să vedem aprecierea în ochii iubitului, dar nu trebuie să trăim cu impresia că ei ne văd cumva idealizate, perfecte şi fără de cusur. Căci noi ne ştim bine, şi clar zeiţa aceea pe care stau toate bine nu suntem noi!

În plus, se poartă ca prin magazine, de îndată ce ai probat ceva şi ai ieşit din cabină să îi arăţi lui noua ţinută, să apară şi o vânzătoare care te admiră de zor, indiferent cum îţi stă ţie în realitate. Tu te uiţi la el şi îi ceri părerea, sperând că observă clar croiala ciudată şi faptul că tu arăţi precum un munte. Dacă atunci el începe să te laude, iar tu spui că nu îţi place, deci nu cumperi, vânzătoarea îţi va arunca nişte priviri ce ar putea ucide în anumite circumstanţe SF . Pe când dacă el o spune pe aia dreaptă, că nu prea îţi vine bine, deci să încerci altceva, e clar din punctul ei de vedere, nu merge să cumperi şi se mulţumeşte să îţi zâmbească înţelegătoare!

Voi cum vă distraţi la cumpărături? E o activitate pe care o faceţi în cuplu cu scop de destindere şi relaxare, sau trebuie să îl târâţi după voi? Şi ce apreciaţi mai mult în astfel de cazuri, sinceritatea sau complimentele făcute ca să scape de mult folositul „deci crezi că sunt grasă”?

Indiferent cât de mult vă place să mergeţi la cumpărături, chiar dacă petreceţi zile sau doar minute, tot trebuie să probaţi hainele pentru a vedea dacă vi se potrivesc. Da, după ce aţi luat de la o anumită firmă timp de mai multe colecţii haine, s-ar putea să îndrăzniţi să comandaţi şi online. Eu una am avut acest curaj şi nu am fost dezamăgită (mai ales când respectivele mărci nu sunt prezente în România sau nu au anumite modele la noi în ţară). Dar aici e altă poveste.

Să revin la ce spuneam în titlu: relaţia între tehnologie şi probatul hainelor. Având în vedere cât de mari sunt cozile la cabinele de probă – mai ales în perioada reducerilor – şi dacă ne gândim şi că în unele ori e prea cald ori prea frig (chiar nume cunoscute au probleme şi chiar în alte ţări nu doar în România), atunci o variantă care să permită probarea mai rapidă a unor modele de haine şi testarea mai multor culori n-ar suna deloc rău. Se poate? Să vedem momentul video de mai jos şi apoi mai discutăm:

Ei… ce ziceţi? V-ar plăcea? Aşa până la urmă aţi putea merge (pentru o verificare suplimentară) la cabină doar cu ce vi se potriveşte şi pe culoarea ce vi se pare că vă prinde cel mai bine. Sau aţi putea opta pentru a merge direct la casă.

Să acţionezi eco, să te distrezi şi să îţi reînoieşti garderoba în acelaşi timp pare un vis frumos, iată însă că mişcarea swishing propune exact acest lucru. Conceptul este simplu: cu toate avem dulapurile pline de haine şi din când în când le reorganizăm drastic, pregătind sacoşe cu cele “de dat”, aşa că de ce să nu ne invităm prietenele în vizită, la un suc şi o bârfă, singura condiţie fiind ca fiecare să îşi aducă “bagajul” propriu de haine de aruncat. Se pun toate la un loc, se mixează, fiecare ia ce vrea şi gata, iată petrecerea în pijama modernă, eco-friendly pe deasupra! Bonus, tocmai ţi-ai reînnoit garderoba!

Ţinând cont de faptul că cele mai multe femei au în dulap măcar un articol vestimentar nepurtat, de ce să nu profităm? O haină care până la urmă s-a dovedit o investiţie proastă poate totuşi să ne aducă ceva bun: un alt obiect vestimentar, ceva mai potrivit – da, majoritatea avem un mic sentiment de vinovăţie când dechidem dulapurile ticsite de haine – dovada clară a faptului că suntem materialiste . Şi cum trecem printr-o perioadă în care economisirea este o prioritate, cu toate am devenit mai atente pe ce cheltuim banii, preferând investiţiile înţelepte, de durată (chiar şi din punct de vedere vestimentar), aşă că putem duce lucrurile un pas mai departe, reorganizăndu-ne garderoba, păstrând doar ce purtăm şi ni se potriveşte şi utilizând restul obiectelor pentru a o şi îmbogăţi. Plus că aşa putem face rost de haine sau accesorii ale unor branduri la care visăm, dar pe care nu ni le putem permite.

Iar genul acesta de troc înseamă şi o atitudine eco, ajutănd la protejarea mediului înconjurător. Economiseşte energie şi reduce emisiile de carbon, prin simpla prelungire a duratei de viaţă a unui obiect de îmbrăcăminte… Şi cum studiile arată că textilele sunt una dintre cele mai mari surse de deşeuri ale unei locuinţe particulare, economia este apreciabilă.

1. Fiecare participant trebuie să aducă cel puţin un obiect.
2. Înainte de “startul” propriu zis persoanele participante au jumătate de oră pentru a putea studia “oferta”.
3. Nu se pot revendica obiecte înainte de start.
4. Din momentul startului fiecare poate lua tot ce îşi doreşte.
5. Comportamentul acceptat este unul politicos.

În cazul în care varianta mai intimă a unei petreceri cu prietenele nu este valabilă, puteţi organiza adevărate “talciocuri”, puteţi afla unde va avea loc un astfel de eveniment prin înscrierea pe site-ul swishing, ori chiar apela la variantele online, de pe site-uri de profil (avantajul aceste ultime variante este multitudinea de opţiuni).

Iată cum “deşeurile” unei persoane devin comoara alteia: trocul ecologist, distractiv, util şi economic .

Ca iniţiativă similară la noi este cunoscut Talcioc urban, aflat la a treia ediţie deja, însă dacă mai ştiţi şi alte proiecte asemănătoare, ne-am bucura să aflăm de ele.

Se spune că femeile spun minciuni albe – mai ales atunci când vine vorba despre preţul unui obiect proaspăt achiziţionat. Jenate de cât de mult cheltuie, jumătate dintre femeile care muncesc şi care au participat la un studiu au recunoscut că îşi mint soţii în legătură cu suma cheltuită pentru ele. 40% dintre femeile întrebate au recunoscut că îşi cumpără haine sau produse de frumuseţe pe care le ascund de jumătatea lor.

Studiul despre care amintim aici a fost realizat de revista Marie Claire pe un eşantion de 1500 de femei între 20 şi 40 de ani şi prezentat pe DailyMail.  Această cercetare a arătat că perioada de criză nu a reuşit să modifice obiceiurile de shopping. În loc să cumpere mai puţin, femeile mint în legătură cu sumele cheltuite. Dacă în trecut se ascundea din când în când o pereche de încălţăminte cu tocuri înalte, acum ascunderea cumpărăturilor se face în mod frecvent.

Suntem în epoca mall-urilor. Spaţiile comerciale şi cultura shopping-ului ne domină vieţile. Create iniţial ca o facilitate – adunarea tuturor obiectelor necesare sub un singur acoperiş, lucrurile au escaladat şi s-a ajuns în prezent ca mall-ul să fie un fenomen în sine, cu mai multe faţete şi consecinţe, de obicei majoritatea negative…

Mall-ul, templul consumerismului

Asocierea religie – consumerism este des utilizată, putându-se găsi numeroase paralele care să demonstreze că da, shoppingul este noul nostru zeu. Pe scurt, iată o parte dintre ele: sâmbăta sau duminica se merge la mall. În familie, formaţie completă. Nu ne mai rugăm împreună, cheltuim împreună. Existenţa unor ritualuri de consum: căutarea unui loc de parcare, vânzătorul care va rosti inevitabil fraza-cheie “Pot să vă ajut?”, statul la coadă pentru a ajunge la casă… imensitatea spaţiului, senzaţia de putere… şi o împărţire fizică fixă: parcare, atrium, food court… sunt doar parte dintre elementele similare catedralelor. În plus, mall-ul creează iluzia unui spaţiu miraculos, controlat de o forţă superioară. Natura este ţinută sub control, existând cascade frumos amenajate, aranjamente florale mereu proaspete (de multe ori fără legătură cu sezonul real) şi o temperatură constantă. Iar un spaţiu comercial este relativ atemporal, posedând un timp propriu marcat ciclic de momente cheie ca reducerile de Paşte, de Crăciun, toamnă/iarnă/ etc., Back-to-school, Valentine’s Day… Promoţiile ajung să ne ritmeze viaţa. Cine nu cunoaşte deja celebrele reduceri de după sărbătorile de iarnă??? Scopul? Shopping-ul. Mall-urile sunt teritoriul pe care se întâlnesc brandurile şi concurează pentru atenţia consumatorului. Iar acesta se bucură de confort, gama largă de produse şi distracţia “gratuită”. Realitatea este însă că totul se plăteşte, într-un fel sau altul şi centrele comerciale doar au schimbat modul în care se fac cumpărăturile, perfecţionându-l (în favoarea lor ). Deşi mesajul transmis consumatorului este că el deţine puterea, adevărul este că el nu are decât puterea de a îşi cheltui banii şi pentru ca acest lucru să fie făcut având senzaţia de “control” şi “voluntariat”, shopping-ul a fost transformat într-o plăcere. O experienţă aducătoare de satisfacţii, ce nu mai reprezintă doar banala achiziţionare de obiecte ci o acţiune în sine. Una în care investim deja extrem de multă energie şi timp – mersul la mall în weekend nefiind o necesitate reală.

De la magazinul din colţ, uşor cam auster însă unde proprietarul te cunoştea, îţi ştia preferinţele şi te putea ajuta (şi unde uneori discuţiile alunecau chiar către probleme personale), la supermarketul zgomotos, plin de forme şi culoare, neapărat cu ceva “gadgeturi” care să te atragă şi unde îţi aduni şi cari singur produsele pentru ca apoi să plăteşti pentru asta (avantajul declarat fiind tocmai faptul că plăteşti mai puţin), lucrurile au evoluat radical. Cumpărăturile au devenit o activitate de relaxare, înlocuind plimbările în parc, timpul dedicat propriilor hobby-uri, lectura, lucrurile ce dau cu adevărat sens vieţii. Consumerismul există şi principala sa formă de manifestare este mersul la mall. Şi chiar dacă poate afirmaţia că shoppingul este o religie în sine este uşor forţată, cu siguranţă se poate spune că e un obicei, o pasiune, un reflex, o exagerare.

Mall-ul, spatiul public privat

Însă poate cea mai interesantă situaţie generată de prezenţa mall-urilor este înlocuirea spaţiului public. Centrele comerciale sunt noua “agora”… echivalentul pieţelor sau a centrului oraşului, acum destul de pustiite. Mall-ul este noua promenadă, locul în care oamenii vin să vadă şi să fie văzuţi, să interacţioneze. A devenit un loc predilect de întâlnire şi chiar de petrecere a timpului, echivalentul unei ieşiri în parc sau în centrul oraşului. Este locul ideal pentru socializare: poţi merge la un film sau mânca ceva şi poţi chiar urmării diverse expoziţii sau concerte. Pentru că, da, diferite evenimente culturale în incinta mall-ului sunt deja ceva obişnuit. Chiar dacă, la origine, locul lor firesc ar fi fost în altă parte, realitatea este că, da, mall-urile tind să ia locul spaţiului public, chiar al întregului oraş, de ce nu??? Scopul este să îţi ofere întreaga experienţă în timp ce tu cheltui bani. Astfel încât, teoretic, un mall oferă tot ce îţi poţi dori, înlocuind cu succes spaţiile publice obişnuite. Apar însă două probleme: calitatea şi libertatea comunicării. În primul rând scade calitatea interacţiunii umane.

Da, există comunicare, dar e greu să vorbeşti de Nietzsche atunci când încerci să-ţi dai seama dacă să cumperi fusta mov sau pe cea albastră. Astfel că discuţiile rămân la un nivel superficial şi mai mereu ajung să se învârtă în jurul shopping-ului, ceea ce contribuie la ridicarea importanţei lui. Problemele serioase rămân în afara centrului comercial, exact ce îşi doresc şi organizatorii: în mall totul este distracţie şi sclipici.

Iar în al doilea rând, deşi oferă iluzia unui spaţiu public, în care consumatorul este stăpân, mall-ul este un spaţiu privat, menit să aducă profit cuiva (nu, nu ţie). Şi pentru aceasta este un spaţiu apolitic şi ateu. Nu există libertate deplină în mall, ci doar iluzia acesteia. E greu să ne imaginăm o manifestaţie în acest loc, sau o grevă, ori poate un discurs spontan al unui cetăţean nemulţumit, dezbateri civice sau o banală împărţire de fluturaşi. Nu ai voie. Nu este proprietatea ta. Nu poţi face ce vrei decât dacă ai aprobare şi, eventual, plăteşti pentru asta. Libera circulaţie a ideilor nu se face aici: în mall ideile sunt unilaterale şi vin de la ei. Ceea ce contrazice clar ideii de spaţiu public (ca loc în care se ţin adunările publice), unde există democraţie şi liberă exprimare.

Mall-ul şi mediul înconjurător

Este o latură mai puţin cunoscută, însă mall-urile afectează considerabil mediul înconjurător. Mai întâi prin consumul de energie, şi nu este vorba doar de energia necesară bunei funcţionări a spaţiului respectiv, ci şi de faptul că promovând shoppingul se ajunge la creşterea cererii de produse (de multe ori nu unele absolut necesare) şi la consum de energie şi resurse pentru fabricarea şi transportarea acestora până la mall. Iar adevărul este că o mare parte dintre lucrurile cumpărate nu sunt cu adevărat utile, ci reprezintă doar viitoare gunoaie, poluare.

Înlocuind magazinele “de cartier” s-a ajuns şi la o scădere a locurilor de muncă, deoarece în mall-uri multe dintre acţiuni sunt automatizate sau realizate chiar de către client, tocmai pentru reducerea costurilor produsului final. De asemenea, prin comparaţie, se poate vorbi şi de un consum mai mare al resurselor, deoarece proprietarul unui magazin mic îşi va gestiona consumul mult mai responsabil (energie, apă, gaze etc).

În plus, simplul fapt că ocupă suprafeţe întinse pe care le “închid” sub beton, afectează cantitatea şi calitatea resurselor de apă, dar şi terenuri care puteau fi utilizate în alte scopuri (agricultură, locuinţe etc). Iar pământul astfel acoperit contribuie la încălzirea globală.

La acestea se adaugă traficul: miile de autoturisme care se îndreaptă zilnic spre centrele comerciale blochează străzile şi sufocă oraşul.

Mall-ul şi viitorul

Însă viitorul mall-urilor pare sumbru în condiţiile crizei financiare pe care o traversăm. Din ce în ce mai multe centre comerciale se închid iar multe dintre planurile de construcţie a unor noi mall-uri au fost amânate. Consumatorii renunţă la shoppingul “for fun” şi nu mai iau atât de multe lucruri (cu siguranţă nu toate acele “nimicuri” care reprezentau exact atuurile acestor centre comerciale). A devenit chiar o modă să condamnăm consumerismul… politicienii vorbesc despre moderaţie şi economisire, Disney a lansat Wall-E care ne arată o perspectivă sumbră a Pământului devastat de oameni… cumpătarea este “în trend”.

Dar moartea mall-urilor înseamă în primul rând coloşi de beton abandonaţi. Gunoaie, criminalitate, mizerie, poluare. Urâţenie la scară mare. Lipsa unor locuri de muncă. Şi a unor taxe de la buget. Căderea valorii pe piaţă a zonei respective. O comunitate ciuntită.

Plus că ceva va trebui să le înlocuiască… Iar prima alternativă este shoppingul online. Variantă simplă, ce nu consumă timp şi energie, nu generează probleme de trafic, însă ridică alte întrebări, privitor la socializare, interacţiunea umană şi posibilităţile de dezvoltare. O altă variantă sunt noile “lifestyle centers”, mall-uri de exterior (ce ar putea îngloba şi centrele dezafectate, dând o nouă utilitate coloşilor de beton). Acestea sunt zone comerciale pietonale în aer liber, combinând magazine cu parcuri, spaţii de recreere şi chiar zone rezidenţiale, având acces la transportul în comun şi spaţii publice create pentru comunitate (locuri de joacă, de întâlniri, pentru diverse manifestări etc.).

Concluzia?

Până de curând se putea vorbi chiar de “dominaţia” centrelor comerciale şi părea că nimic nu le va sta în cale, însă criza financiară sparge această bulă de săpun. Iar mall-urile ne-au schimbat complet modul de viaţă şi este greu dacă nu chiar imposibil să revenim la ceea ce era “înainte”. Mai ales că oraşele, pentru a face faţă concurenţei, s-au transformat la rândul lor în promotoare ale cumpărăturilor. Turismul a devenit shopping şi orice excursie la muzeu, catedrală, expoziţie sau eveniment cultural este însoţită de vizita în magazinul de suveniruri aferent. Cunoaştem lumea prin consumerism . Astfel încât nu există o concluzie, ci doar întrebări: ce va urma după mall-uri? Şi cum se va redefini spaţiul public?