Zâna cea bună şi Zâna cea rea
Un nou articol semnat Catia Maxim!
Când stelele îşi despleteau cosiţa, cu greu putea fi determinată să adoarmă: mai avea câte ceva de făcut, de întrebat şi nu de puţine ori de contrazis. Deşi copil, simţea că misterul devenea de nepătruns pe măsură ce creştea. Adulţii o nedumereau, iar uneori i se păreau caraghioşi. Cel mai tare o mira faptul că nu putea să-i convingă să accepte basmele. Ea, de pildă, putea lesne să dea o fugă pe la zână şi să-i dea bineţe vrăjitoarei, iar când a descoperit că erau vecine, a fost tare nedumerită. Trecuse prin faţa celor două case şi văzuse cum zâna şi vrăjitoarea roboteau prin grădină, printre straturile de flori, dar nu se uitau una la alta. I se păruse ciudat să le vadă atât de aproape şi să nu-şi vorbească. S-a dus la bunica şi, preocupată, a întrebat-o:
- Buni, de ce zâna nu vorbeşte cu vrăjitoarea?
Tăcere! Fetiţa s-a înfuriat, căci îşi închipuia că Buni trăgea de timp, ca să inventeze un răspuns, aşa cum observase ea că mai făceau uneori cei mari. Buni nu răspundea, deşi se oprise din cârpitul şosetelor şi se uita dincolo de căpşorul cârlionţat al nepoatei.
Fetiţa s-a înfuriat de-a binelea şi a bătut din picior:
- Nu-mi răspunzi! Vrei să inventezi ceva.
Bunica s-a încruntat uşor, dar chipul ei a rămas luminat. A pus de-o parte şoseta şi ciuperca din lemn, s-a ridicat de pe scaun şi-a luat nepoata de mână şi s-au dus în spatele curţii, la nucul uriaş care adăpostea o masă cu scaune în jurul ei. Au luat loc fiecare pe câte un scaun, iar Buni şi-a turnat, din ibricul acoperit cu o farfurie, puţină cafea în ceaşca aşezată cuminte cu gura-n jos pe masă. Fetiţa şi-a prins obrăjorii în palme, pregătită s-asculte o poveste. Bunica însă tăcea. Fetiţa simţea că i se împăienjeneau ochii, dar nu vroia să cedeze. Clocotea, căci avea o groază de jocuri de desluşit. Se uita la Buni, cum sorbea din cafea şi-şi simţea obrajii arzând sub degetele care-i strîngeau cu furie. Când Buni i-a dat la o parte mânuţele, obligând-o în acelaşi timp să-şi ia coatele de pe masă, fetiţa a înţeles că urma ceva important. S-a aşezat corect pe scaun şi a aşteptat. Bunica a scos din buzunarul magic al halatului ei cel gros o oglindă micuţă şi i-a întins-o.
- Uită-te în ea.
Fetiţa s-a privit şi a văzut un chip răvăşit de furia nerăbdării, urmele degetelor ei pe obraji şi ochii străluncindu-i sub un buchet de boabe de mărgăritare. Bunica i-a luat apoi cu blândeţe oglinda din mână, iar vocea ei caldă a înfiorat frunzele bătrânului nuc.
- Draga mea, zâna şi vrăjitoarea sunt vecine, dar nu-şi vorbesc, ba mai mult, se duşmănesc.
- Vrăjitoarea o duşmăneşte pe zână, nu ?
- Asta n-o mai ştiu.
- Păi, zâna e bună şi vrăjitoarea e rea.
Bunica sorbea din ceaşcă şi zâmbea. Avea cel mai frumos zâmbet din lume!
- Basmele au un înţeles pe care nu-l poţi desluşi prea uşor. Eu pot să-ţi zic câte ceva, dar tu o să creşti şi tot nu o să ştii totul despre basme. Am aflat şi eu că, mai demult, zâna şi vrăjitoarea au fost prietene. Amândouă sunt zâne, dar când şi-au dat seama că sunt şi femei, au devenit duşmane. De-atunci nu-şi mai vorbesc.
- Nu pricep nimic.Vorbeşti în dodii!
Cu puţin timp în urmă învăţase despre semnificaţia acelei expresii şi era mândră să-i arate ce ştie.
Buni zâmbea şi se uita cu drag la copilul ei – ori de câte ori îi descurca zulufii rebeli, adăuga şi că era fetiţa ei – apoi i-a făcut semn să vină la ea. Fetiţa aştepta cu nerăbdare clipa când putea să se cuibărească în poala bunicii.
Vocea lui Buni se legăna cuminte pe lângă frunzele de nuc ce foşneau nedumerite ca rochiile lungi, de mătase, ale frumoaselor împărătese.
- Zâna şi vrăjitoarea sunt două femei care luptă fiecare pentru împărăţia ei. Ele însă nu ştiu, draga mea, că ar putea fi bune prietene, dar mai bine că nu ştiu, căci atunci lumea asta nu ar mai avea niciun haz… Una a ales să fie Zâna cea bună, iar cealaltă Zâna cea rea.
Despre autor:
Catia Maxim: Încă un pas (editura Echinox, Cluj, 2007), Clipe salvate (editura Nicol, Bucureşti, 2008), Ghici pe cine iubesc eu? (editura SemnE, Bucureşti, 2009)
*** Calderon spunea că viaţa e vis. Prin urmare, să visăm frumos.
Popularity: 10% [?]
Oct 15th, 2009 at 1:53 pm
[...] un salut de la Zâna cea bună şi Zâna cea rea în Publicat [...]
Oct 15th, 2009 at 3:15 pm
minunat! imi place ce scrie Catia……si chiar asa…sunt tot zane si zanele rele…de ce sa fie vrajitoare…si cred ca stiti ca sunt si vrajitoare bune si vrajitoare rele!
Oct 15th, 2009 at 3:50 pm
Draga Cristiana, ne bucuram ca articolul ti-a placut. Si da, sunt multe perspective ce pot fi luate in seamna si, pana la urma, multe nuante.
Catia, iti multumim pentru noul material. Foarte interesanta ideea de zane care au ales sa fie diferite. Mi s-a parut inedita si ideea “zâna şi vrăjitoarea au fost prietene. Amândouă sunt zâne, dar când şi-au dat seama că sunt şi femei, au devenit duşmane. De-atunci nu-şi mai vorbesc.”.
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Zâna cea bună şi Zâna cea rea =-.
Oct 15th, 2009 at 5:08 pm
Oamenii sunt facuti sa greseasca, toti gresim intr-o mica sau mare masura. Cred ca important e sa stim sa iertam(I se păruse ciudat să le vadă atât de aproape şi să nu-şi vorbească)
Multi spun ca femeile sunt rele si invidioase si ca tocmai de aceea intre ele nu poate exista o relatie de prietenie adevarata.Prietenia nu trebuie sa fie o povara.Trebuie sa-ti dea senzatia timpului pe care nu l-ai pierdut.
Multi cunoscuti se invart in jurul tau in viata, dar putini se dovedesc in final prieteni adevarati.
Oct 15th, 2009 at 5:47 pm
Pe langa faptul ca intr-adevar, daca nu ar fi diverse rivalitati si aversiuni, dar mai ales daca totul ar fi lin si linistit intre noi viata parca n-ar avea “sare si piper”, acel senzational dupa care multi alearga astazi, mie imi plac povestile acestea in care cineva da un exemplu prin pilde (cum a facut bunicuta cu nepoata).
Si acum ca sa vorbim de zane, ce parere aveti despre eterna rivalitate intre “zana surprizelor” si cealalta mare vedeta Tv (haide ca stiti de cine e vorba, momentan nu este in tara:P).
Oct 15th, 2009 at 6:30 pm
Eh, daca cele doua ar redeveni prietene, viata nu ar mai avea nici o savoare si am trai cu totii intr-o societatea utopica iar asta nu e fun deloc. Avem libertatea de a alege: sa fii zana cea buna, sau cea rea? Inclin catre cea rea
sau poate… hmmm. Nush… ma mai gandesc 
.-= evilvan´s last blog ..Monday morning =-.
Oct 15th, 2009 at 8:46 pm
Cred ca suntem pe rand zane bune si zane rele. Din cand in cand insa ne loveste o scanteie de inteligenta si inspiratie si observam ca suntem doar zane, restul tine de circumstante si perspective. Intr-adevar, utopia ar fi oarecum plictisitoare. Dar exista prietenie intre zane, cand se accepta asa cum sunt, adica nuantate, nu doar in alb si negru
@Iulia aia nu e rivalitate pe bune. Multe interese in spate. E fake si mare parte din conflict, asa cum fake erau si lacrimile marketing (asa cum le-a numit la un moment dat o revista pe cele ale zanei cu surprizele)
.-= Alina Popescu´s last blog ..Zâna cea bună şi Zâna cea rea =-.
Oct 15th, 2009 at 11:18 pm
Seara bună, la toată lumea!
* Cristiana, vrăjitoarele au fost minţile luminate ale perioadei medievale. Erau acele tămaduitoare care alinau sau chiar vindecau anumite boli. Au fost însă arse pe rug şi blestemate de preoţii Inchiziţiei. Oamenii au evoluat şi simbolurile s-au amestecat. Zâna cea bună şi Zâna cea rea asigură echilibrul de care e nevoie.
* Lori, ştii că-mi face plăcere să scriu! Zâna ce bună şi Zâna cea rea sunt două femei diferite, fiecare însă cu farmecul ei. E atâta nevoie de amândouă, nu numai în basme,ci şi în viaţa de zi cu zi. Şi sigur, avem posibilitatea de a alege datorită liberului arbitru.
* Adela, ai dreptate! Mereu greşim, numai experimentând. Trăind şi greşind putem afla câte ceva. Femeile au o zestre ancestrală de care multe nici nu vor să afle, chiar o neagă. Poate reuşeşti să găseşti o carte ce se cheamă: Comoara împăratului Radovan de Iovan Ducici. E o carte veche.Cred că o să-ţi facă plăcere s-o citeşti şi sunt convinsă că ai să şi accepţi ce se scrie acolo despre Femeie.
* Iulia, exact cum spui! Cât despre cele două zâne despre care aminteşti,sinceră să fiu nu aş scrie nici un basm despre ele. Na, că acum sunt zâna cea rea!
* Evilvan,tocmai pentru frumuseţea acestei lumi au fost inventate contrariile. Oscilaţia ta între Zâna cea bună şi Zâna cea rea e minunată.Ştii,eu spre exemplu, fac cu schimbul…
* Alina, prietenia e într-adevăr o floare rară, iar atunci când e, Zâna cea bună şi Zâna cea rea nu mai sunt zâne. Devin două femei înţelepte.
Să fiţi iubite şi să rămâneţi cât mai mult timp Zâne bune sau Zâne rele sau şi şi…
.-= catia maxim´s last blog ..Cuvinte şi flori =-.
Oct 17th, 2009 at 12:51 pm
Vin si eu sa mai intreb ceva: ca sa ramana mult timp prietene, zanele trebuie sa fie aproape sau departe? Daca se vad mai rar e de bine sau nu?
.-= Violeta-Loredana Pascal´s last blog ..Restaurantul Decebal – un loc de vizitat =-.
Oct 17th, 2009 at 1:00 pm
Lori,
Cred că distanţa nu e un impediment în sedimentarea unor relaţii. Acea expresie:ochii care nu se văd,se uită nu e pe deplin justificată.Dar noi ştim că prietenia e o floare extrem de rară, iar principiile sunt ceva destul de anevoios de digerat.
.-= catia maxim´s last blog ..Zâmbetul rămâne =-.
Oct 17th, 2009 at 3:44 pm
Aaa, eu ma gandeam exact in sens opus: ca oamenii care se vad mai rar au sansa de a se certa mai putin
) Nu de alta, dar pana isi impartasesc povestile dureaza si nu mai e vreme de ciondanit.
Oct 17th, 2009 at 7:28 pm
Lori,
Sunt de acord cu tine.
.-= catia maxim´s last blog ..Zâmbetul rămâne =-.